In seara asta, in timp ce rasfoiam arhiva blogului lui Razvan, am dat de un post tare interesant si amuzant, si anume o leapsa muzicala, pe care am furat-o. In mod normal, lepsele se trimit, nu se fura, dar, dupa cum zice Razvan, postul e de acum vreo doi ani, asa ca accepta acest furt nevinovat. In primul rand o sa pun in Winamp absolut toata muzica pe care o am in calculator si abia apoi incep... rezolvarea si apoi comentarea ei.

Leapsa spune asa:

1.Put your music player on shuffle.

2.Press forward for each question.

3.Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense. NO CHEATING!

4.Tag 5 people.

1.Cum te simti azi?

Enya - The Sun In The Stream

Intamplarea face ca aceasta melodie sa fie cea pe care o ascult incontinuu de zile intregi, sunt fermecata de ea. Imi place tot ce canta Enya. Melodia nu are versuri, dar linia melodica este superba, deci cam asa m-as simti si eu azi.


2.Vei ajunge departe in viata?

Shakira & Wyclef Jean - Hips don't lie

Dans, dans si iarasi dans. Asta imi inspira melodia asta. Imi place sa dansez, si acasa, si in club, si la altii acasa, insa nu pe orice fel de muzica. Nu voi ajunge departe in viata cu dansul pentru ca este doar un hobby, unul special, ce-i drept.


3.Cum te vad prietenii tai?

Laura Pausini - Entre tu y mil mares

Melodia aceasta contine versuri care se refera la apropierea si departarea dintre oameni.


4.Te vei casatori vreodata?

dEEP & White - Definition of Love

Dragostea... Da, o sa ma marit si dupa cum spune melodia, o s-o fac din dragoste.


5.Care e tema preferata a celui mai bun prieten?

Modern Talking - Arabian Gold

Din cate am inteles eu, melodia aceasta se refera la aur si la valoarea sa.


6.Care e povestea vietii tale?

Dj Chris Livio - Say Bye

Melodia asta mi-a placut cam o saptamana, datorita versurilor, usor feministe. Sunt de parere ca se potriveste cu povestea vietii mele, pentru ca uneori spun adio lucrurilor si persoanelor prea repede, iar uneori nu imi iau adio, desi ar trebui, ci incerc sa le mai tin langa mine.


7.Cum era in liceu?

Modern Talking - Geronimo's Cadillac

Sa zicem doar ca merg la scoala cu masina.


8.Cum poti avansa in viata?

Christian Malloni - Agua Ardiente

Aceasta melodie are doar 4 versuri, care se repeta timp de 7 minute. Contine versul "veneno de serpiente". care spune multe, si da, o sa calc pe oricine in picioare ca sa ajung unde vreau.


9.Care e cel mai fain lucru la prietenii tai?

Sistem - Boca de Inferno

Prietenii mei intr-adevar le au cu gura, adica stiu ce spun si o spun bine de tot.


10.Ce se preconizeaza pentru weekend?

Laura Pausini - Como Una Danza

Hmm... Cred ca ma duc in club sambata.


11.Ce cantec te descrie cel mai bine?

Laura Pausini - Lo siento

Uneori am feeling-uri, de multe ori imi ascult primul instinct, asa ca pot spune ca mi se potriveste, dar doar uneori.


12.Dar pe bunicii tai?

Laura Pausini - Il Coraggio Che Non C'e

Banuiesc ca au avut momente in viata cand unul dintre ei nu a avut cura sa faca sau sa zica ceva anume.


13.Cum iti merge in viata?

Modern Talking - Win The Race

Cam asa e viata mea, o cursa continua, in care imi tot repet ca trebuie s-o castig. Nu o data, nu de doua ori, ci intotdeauna.


14.Ce melodie iti va canta la inmormantare?

Enya - Marble Halls

Sunt fascinata de Enya, de toate melodiile ei. Asta este o melodie specifica Craciunului. Poate o sa mor in perioada Craciunului, nu stiu, zic si eu. Dar as prefera ca la inmormantarea mea sa cante "The sun in the stream".


15.Cum te vede restul lumii?

Nelly Furtado - Manos Al Aire

Probabil se refera la faptul ca sunt vazuta ca fiind sus, eventual mai sus decat cei care ma vad.


16.Vei avea o viata fericita?

Al Bano & Romina Power - Parigi E Bella

E posibil. Din cate stiu eu, Parigi inseamna Paris. dar daca numele melodiei contine"bella", e de ajuns.


17.Ce cred prietenii cu adevarat despre tine?

Laura Pausini - Somos hoy

Melodia asta spune ca noi, in general, suntem mai multe chestii, de la cele mai marunte, la cele marete.


18.Sunt persoane care te doresc in secret?

Andra & Adi Korekt - Colt de suflet

Aceasta melodie se refera strict la amintirea fostei iubiri: primul "te iubesc", pozele, aniversarea (ziua cuplului) si desigur incercarea de a uita.


19.Cum sa ma fericesc singur?

Laura Pausini - Ascolta Il Tuo Cuore

Mereu imi ascult inima, indiferent de consecinte.


20.Ce ar trebui sa faci cu viata ta?

Morandi - Save me

Rad. Momentan ma aflu intr-o perioada in care nu mai stiu ce sa aleg (la facultate ma refer) si chiar am cerut sfaturi, ajutor.


Trimit leapsa inapoi lui Razvan, ca doar au trecut 2 ani de atunci si si-a schimbat, macar un pic, playlist-ul, Ioanei, Geaninei, Adelinei si lui Nef.

Astazi mi-am luat cateva albume ale unor artisti, artisti care merita cel putin nenumarate premii, dar si respect pentru muzica atat de frumoasa. Nu stiu de ce mi-a luat atat de mult sa incep sa ascult si eu astfel de muzica. Am fost in transa pana acum, numai house, muzica de club. Nu consider ca e o rusine ca ascult Laura Pausini, Al Bano, Abba, Modern Talking, Enya, Bee Gees, Depeche Mode, Cyndi Lauper si desigur Michael Jackson. Albumele inca se descarca, dar am ascultat de la fiecare cateva melodii si am ramas fascinata.

Nu se compara muzica de prin anii 80 cu muzica de acum. Personal, mie imi place muzica de azi, dar numai cea de club, dar si muzica de pe vremea parintilor mei. Este o diferenta mare, cand ascult Laura Pausini am o anumita stare de spirit, cand ascult DJ David am alta stare de spirit, ceea ce e un lucru benefic pentru mine. Rutina, chiar si in cazul muzicii, nu duce la ceva bun. Pot sa afirm ca sunt dependenta de muzica, nu as putea sa stau fara sa ascult o melodie, indiferent daca invat sau scriu. Chiar si la dus as vrea sa ascult muzica.

Dintre toate melodiile ascultate pana acum de la artistii numiti mai sus, cel mai mult imi plac Felicita si mi hai fatto innamorare (Al Bano & Romina), Viveme, En ausencia de ti, El no esta por ti, Lui non sta con te, Strani amori si In asenza di te (Laura Pausini), Cherry cherry lady (Modern Talking), Only time, Orinoco flow si May it be (Enya), The way you make me feel, Will you be there, You are not alone si Billie Jean (Michael Jackson), Money, money (Abba), Girls just wanna have fun (Cyndi Lauper).
"- Nu... Cine ti-a spus asta?
- Nu conteaza.
- Ba da, conteaza. E adevarat ca faptul ca eram cu ea in masina te pune pe ganduri si te face sa crezi diverse lucruri. Lasa-ma sa iti explic, macar pe scurt.
- Te ascult. La urma urmei, ai dreptul la replica, la varianta ta.
- Ne-am despartit in seara aia pentru ca voiam sa iti fiu alaturi in perioada asta grea, promitandu-i ca dupa ce iti revii, ma voi impaca cu ea. I-am spus sa nu ma mai caute asa des, avand in vedere ca sunt cu tine. Nu voiam sa te stiu suparata cand vedeai ca imi da sms-uri sau ma suna.
- Asa...
- A stat cu ochii pe noi toata saptamana si stia ca iesim des si multi ii spuneau ca ma vedeau fericit cand eram cu tine, ceea ce a facut-o sa devina cam geloasa. Azi m-a sunat plangand, spunandu-mi ca ii e dor de mine si ca nu mai vrea sa continue cu chestia asta, ca ei nu ii pasa de tine sau ca treci printr-o perioada grea. M-am speriat cand am auzit ca plangea, asa ca i-am zis sa ne intalnim maine sa vorbim. A zis ca nu poate astepta atat si daca nu accept sa ne vedem chiar in seara asta, isi va face aparitia la bar si-ti va spune tot adevarul. De-asta am tot tras de timp, ca sa nu mai ajungem la bar, in caz ca era ea acolo.
- Aha... Si cum sa te cred? De ce te sarutai cu ea? De ce o imbratisai? De ce te-ai dus cu ea la bar?
- In primul rand, ea m-a sarutat pe mine si ca prostul, i-am raspuns. Am imbratisat-o pentru ca iarasi incepuse sa planga, iar eu ii zisesem sa se termine totul, ca imi e bine cu tine si ca nu mai vreau sa ma impac cu ea. Am mers cu ea la bar pentru ca, dupa cum ti-am zis, plangea incontinuu, si am vrut sa o opresc cumva, asa ca am dus-o in public, la prietenii nostri adica...
- Acum totul are o explicatie, dar imi vine greu sa te cred. Stii cat am suferit din cauza ta si stiu ca si tu ai suferit din cauza mea si am crezut ca acum ai mai dat o sansa relatiei noastre. Pe de o parte, vreau sa fiu cu tine, pentru ca te iubesc foarte mult, dar pe de alta parte, simt compasiune din partea ta.
- Nu stiu unde vezi tu compasiune in comportamentul meu. Nu mi-a fost mila de tine in niciun minut. Intr-adevar, la inceput imi era greu sa fiu tandru cu tine, asa deodata, dar mila nu am simtit niciodata.
- Ma duc acasa...
- Ai incredere sa ma lasi singur cu ea?
- Da.
Am plecat. Nici macar nu l-am pupat si nici nu i-am zis papa. Nu stiam ce urma sa faca. Nu stiam daca ma minte. Un lucru e cert. Unul dintre ei doi ma mintea si trebuia sa aflu cine cat mai repede."
"Am ajuns acasa, eram singura, nu am plans. Surprinzator. De obicei, cand ma faci sa sufar, direct sau indirect, imi vine sa plang. Nu sunt emotiva, dar plang de nervi ca te las sa imi faci asta.
- Ce faci, iubita? Iesim diseara?
- Dap, sigur, doar n-o sa stam in casa sau inchisi in masina.
- Eh, pai eu planuisem sa ne intalnim mai devreme, sa fim si noi putin singuri, si apoi sa ne intalnim cu restul la bar.
- Aha. Ok atunci.
Nu zambeam, nu eram trista. Nu simteam nimic. Nu voiam sa ma despart de el, nu voiam sa-l pierd. Nu voiam sa ma las calcata in picioare. Inima imi spunea sa las de la mine, ca trece, important e ca sunt cu el, dupa atatea luni de agonie, dar ratiunea imi spunea sa cer o explicatie si daca intr-adevar prietenul lui era sincer, ar trebui sa o termin cu el.
A venit sa ma ia de acasa, m-am suit in masina, ne-am sarutat. Zambeai, parca erai fericit ca ma vezi. Eu, plictisita. Dar abia asteptam sa te simt iar, pe bancheta din spate a masinii, si deasupra, si dedesubt. Stiam care iti sunt zonele speciale si le exploatam la maximum, cum numai eu stiam. Orele treceau, dar eu nu imi dadeam seama, eram fericita ca esti cu mine si ca ii lasam balta pe prietenii nostri iarasi, ca sa fim singuri.
- Ce repede trece timpul cand te distrezi... Mai mergem la bar la aia, pisi?
- Pai cred ca au plecat deja. Cine stie pe unde or fi acum.
- Poate s-au dus acasa. Hai si noi...
M-a dus acasa. Iarasi zambea, iarasi parea fericit. Eu, tot plictisita. Nu stiu daca aveam vreun feeling, dar nu voiam sa-l las sa plece. In final, m-am hotarat sa-l urmaresc. Parca cineva ma impingea de la spate sa fac asta, poate ca eram chiar eu. Nu mi-a fost usor sa-l gasesc, la el acasa nu era, pe centru nu era, pe strazile importante iarasi nu era. Mi-era frica. Nu voiam sa fie la ea acasa. Dar mi-am luat inima in dinti si m-am dus la ea la bloc. Masina lui era acolo, dar el nu se afla in ea. Am parcat la o distanta potrivita fata de el si am asteptat. Imediat si-au facut aparitia amandoi. S-au suit in masina si au plecat spre barul la care trebuia sa mearga cu mine. M-am dus dupa ei si am constatat ca se comportau ca un cuplu. Inauntru, inca se aflau prietenii lui, parca ii asteptau pe ei doi. Dupa ceva timp, au plecat si s-au dus la ea acasa. Stateau in masina, in fata blocului ei, iar eu in fata lor, desigur la distanta optima, ca sa nu ma vada. Se sarutau, se imbratisau. L-am sunat.
- Ce faci, pisi?
- Stau in pat... Ma uit la tv... Tu ce faci? De ce nu dormi la ora asta?
- Te privesc pe tine.
- Ce?
Te uitai speriat in jur, ea la fel. Se pare ca auzise ce ti-am zis, dat fiind ca ai volumul dat la maximum la telefon. Am iesit din masina si am venit spre tine. Te uitai mirat la mine.
- De ce???
Am izbucnit in lacrimi, nu mai rezistam, ma durea prea tare.
- Pisi, imi pare rau...
- Nu-ti pare rau, mincinosule!! Iti e mila de mine!
- Nu imi e mila de tine...
- Ba da...
- Of... Imi pare rau, te rog, crede-ma.
- Nu stiu ce sa mai cred. E numai ceata in capul meu. E adevarat ca inca sunteti impreuna si ca mi-ai zis sa ne impacam doar pentru ca iti era mila de mine??"
M-am hotarat sa dau la Drept. Da, alegere dificila, mult de invatat, in primul rand pentru admitere, apoi in timpul facultatii. Problema e ca nu stiu daca mai vreau sa intru la Drept. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva care stie sa dea un sfat bun, pertinent. Nu stiu daca imi pot intreba prietenii, pentru ca majoritatea sunt in aceeasi situatie ca si mine. Urmeaza familia, dar nici cu ei nu vreau sa vorbesc, lor vreau doar sa le comunic decizia finala. Am inceput sa caut si alte facultati, ca optiuni secundare, am gasit si parca incep sa ma simt mai atrasa de astea in comparatie cu Facultatea de Drept. De asta am dubii si vreau sa vorbesc cu cineva mai mare ca mine, care stie ce sa imi zica si care ar putea sa isi dea seama daca mi se potriveste ce am ales eu. Desigur, eu iau decizia finala, dar uneori trebuie sa fiu impinsa de la spate.

Printre optiunile mele se afla Facultatea de Jurnalism, de Geografie, de Administratie si Afaceri, de Matematica si Informatica (de fapt vreau doar Informatica, nu si Matematica) si mai nou ma simt atrasa de SRI, Politie si Armata. Conditia mea fizica nu prea imi permite nici macar sa ma gandesc ca as avea vreo sansa la admitere, nu ca as fi grasa, dar sunt lenesa si nu fac sport deloc. Sa zicem ca m-as descurca la probele scrise, care includ Romana, Engleza, Istorie, pe langa testele psihologic si de inteligenta. Mintea mea merge departe si ma gandesc, daca as reusi sa intru la una dintre astea trei, cum o sa ma descurc eu in acei ani de studiu. Nu m-ar deranja sa ma duc in Iran, Irak, Afganistan, dar un inconvenient ar fi conditia mea fizica.

Pe front trebuie sa alergi, sa te ascunzi, sa lupti, sa fii puternic, pe strada (ca politist) mai alergi din cand in cand, mai fugaresti un hot, ceva. Cei de la SRI la fel, sunt mereu pe urmele cuiva, desi nu stiu cat de mult alearga ei.

Cred ca ma fac sofer de tanc.
"Primesc sms. Erai tu. Era un mesaj lung, cat vreo 2, dar am reusit sa deslusesc doar "M-am despartit de ea". Imi batea inima. Eram fericita. M-am dus acasa si am adormit rapid, astfel ca nu apucasem sa iti raspund la sms. A doua zi am crezut ca visez, asa ca am verificat inbox-ul. "M-am despartit de ea acum. Vreau sa fiu cu tine. Mi-a fost tare dor de tine. Am incercat sa te indepartez de mine si sa ma indepartez si pe mine de tine, dar nu am reusit. Tu esti fata potrivita pentru mine, chiar daca s-au intamplat atatea intre noi. Hai sa ne vedem maine sa vorbim". Wow, chiar nu ma asteptam la asta. Voiam sa te cred, dar ceva ma oprea. Nu stiu ce. Nu intelegeam de ce ti-ai schimbat asa brusc parerea. Voiam sa iti pun atatea intrebari, dar mi-era teama ca nu vei vrea sa imi raspunzi, ca vei zice ca totul a trecut acum si ca important e prezentul. Am intrat pe Messenger. Erai si tu. Te-am bagat in seama.
- Buna. Ce faci?
- Uite, tocmai m-am trezit. Tu ce faci?
- Si eu la fel. Ce a fost cu mesajul de aseara?
- Ce sa fie? Adevarul.
- Pai nu inteleg. Cum de te-ai razgandit asa? Atat de repede si atat de radical.
- Pur si simplu s-a intamplat. A fost un fel de trezire.
- Cine sau ce a fost trezirea?
- Tot ce s-a intamplat in ultimele zile. Faptul ca erai cu ala, ca eram gelos si astea.
- Tot nu inteleg. Adica inteleg. Dar nu pricep de ce faci asta.
- Pentru ca vreau sa ne impacam.
Ochii imi straluceau, inima imi batea foarte tare, mai aveam putin si zburdam prin camera.
- E ciudat, stii?... Nu ma asteptam la asta. Ultimele luni nu am avut deloc asteptari de la tine. Nu voiam nici sa ne impacam, dar nici sa nu te mai vad. Pur si simplu traiam cum se putea, cum se nimerea. Lasam viata sa treaca pe langa mine. Ma resemnasem.
- Pai asa voiam sa faci. Hai sa ne vedem.
- Ok.
Eram cea mai fericita persoana de pe pamant. Nu imi mai pasa de nimic din jur. De fapt, din contra, eram atenta la toate detaliile, dar nu le dadeam importanta. Gandul meu zbura la tine. Abia asteptam sa te vad. Stiam ca in sfarsit pot sa te sarut si sa ne tinem de mana in public.
- O sa fie cam greu sa ne obisnuim, mai ales ca aseara eram cu ea, iar acum cu tine.
- Nu-mi pasa de restul lumii.
M-ai imbratisat. Imi era atat de dor de tine, incat nu voiam sa iti mai dau drumul. Seara am iesit prin oras, la bar. Eram fericita. Si nu ezitam sa o arat sau sa o spun. Imi dadeai sms cu "Buna dimineata, iubita mea!" si cu "Somn usor, pisi!", veneai sa ma iei de la scoala, ma duceai si ma luai de la meditatii, imi dadeai sms-uri in ora. Imi placea sa stiu ca te gandesti la mine, ca ti-e dor de mine, ca vrei sa ma vezi. Radiam.
Joi m-a salutat pe Messenger un prieten de-al tau. M-a intrebat ce mai fac, cum imi merge, cum ne intelegem. Mi-a zis ca se bucura pentru mine si ca ar vrea sa vorbeasca ceva cu mine, ceva delicat. Am acceptat si a ramas sa ne intalnim a doua zi. A zis ca vine el la mine la scoala dupa ore. Tie nu ti-am zis nimic de intalnirea asta. M-am intalnit cu el. Mi-a explicat mai multe chestii.
- De ce nu il lasi in pace? E fericit cu ea.
- Ce-ai, ma? S-au despartit sambata.
- Nu e adevarat. E adevarat ca a fost gelos cand i-ai zis ca te-ai culcat cu stii tu cine, dar i-a trecut. Adevarul e ca i se facuse mila de tine, ca inca suferi din cauza lui. Asa ca s-a dus la gagica-sa, a vorbit cu ea si a rugat-o sa spuna lumii ca s-au despartit, pentru ca apoi sa iti zica tie sa va impacati. Ii facea rau sa te stie asa, lipsita de viata, suferinda si alea alea. S-a prefacut cand ti-a zis ca te iubeste si ca ii e dor de tine. A spus astea doar ca sa te faca sa te simti bine. Tine la tine, dar nu indeajuns cat sa va impacati. Nu te mai vrea langa el, il sufoci, nu te mai place, nici macar nu te mai doreste. Uite, imi pare rau ca trebuie sa iti spun astea, dar eu tin la el, ca imi e ca un frate si nu imi place sa-l vad asa, chinuit. Il chinui. Ziua era cu tine si seara se ducea la ea. Atunci era fericit cu adevarat.
Ma abtineam sa nu izbucnesc in plans. Ma durea prea tare. S-a dus portia mea de fericire. Dar nu intelegeam de ce. De ce se joaca in halul asta cu mine? De ce vrea sa ma faca sa sufar? Doamne, am si eu suflet, inima si toate cele. Simt durerea. E o durere imensa. As da orice sa o inlocuiesc cu o durere fizica.
- Nu te mint, mie mereu imi spune ce face si cu cine. Are incredere in mine si vreau sa-l ajut. Si el mi-a fost alaturi de multe ori.
- Inteleg. O sa plec acum... Multumesc. Cred.
Am plecat spre parcarea liceului. M-am suit in masina si am plecat."
De mult nu mai primisem unul, asa ca e binevenit. L-am primit de 3 ori chiar, de la Razvan, Ioana si Nef. Acum, datoria mea este sa intru pe un site anume, sa citesc regulile, bla bla si sa il dau mai departe. Deci...
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la
acest post, care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze
acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List…
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Eu il trimit la Nef , Cora, Razvan, Ioana si Geanina. Mi l-as trimite si mie, dar nu cred ca am voie si deja am ales 5 bloggeri. Tin sa precizez ca mi l-as acorda doar pentru ultimele posturi, acelea cu "Tu".
"N-am apucat sa ma gandesc prea mult.
- Pai tu stai cu unul ca ala? E gay. Nu vezi cum se imbraca si cum se comporta?
- Cum naiba sa fie gay? Ai innebunit?
- Da! Stii ca sunt gelos bolnav.
- Ete draci. Minti. Vrei sa ma faci sa cred altceva, ca sa ii dau papucii si sa fiu iar singura, sa te simti tu bine.
- De ce sa ma simt bine?
- Pentru ca esti un egoist. Tu vrei ca tu sa fii fericit, dar nu iti pasa de ce vreau eu. Pe de alta parte vrei sa fiu si eu fericita. Tu... nu stii ce te face fericit. Eu stiu ce ma face fericita.
- Ti-am spus ca nu se poate.
- Nici nu ti-am cerut nimic.
- E tot dreptul tau sa incerci sa fii fericita, dar nu cu un nenorocit ca el. Si mai ales sa te si culci cu el. Asta ma oftica. Tu... esti fata mea. Nu vreau sa te vad cu unul ca el. Stii cat sunt de gelos. Nu vreau nici macar sa te sarute altul, sa te atinga. Dar sa i te si oferi cu totul? Nu te mai juca cu inima mea... ca nu e de hartie...
- Uneori as vrea ca inima mea sa fie de hartie, sa-i dau foc, sa nu mai simt atata durere. Stii cat ma doare cand te vad cu ea? Imi vine sa urlu. Imi vine sa o iau la bataie. Dar pe urma ma razgandesc, pentru ca eu merit sa fiu batuta, pentru ca inca plang dupa un fraier ca tine, care arunca o fata ca mine. Unde mai gasesti tu, ma, o fata sa te iubeasca atat, indiferent de ce faci?
- Problema e ca ma iubesti prea mult. Si nu merit, stii doar. Sunt un nenorocit. Nu te merit. Tocmai de-aia trebuia sa te las in pace.
- Si ce mi-ai facut, ma? M-ai lasat in pace? Mi-ai facut rau. M-ai facut sa plang in 3 luni cum n-am plans in 2 ani de zile. Mi-ai rupt inima in bucati. Si a durut. Si inca doare. Sufletul meu... e pe moarte. Nu mai rezistam. O sa cedez din cauza la atata durere. Psihic am cedat deja, mai am fizic.
- Nu spune asta, taci! Nu vreau sa te aud vorbind despre asta.
- Uneori imi vine sa iau o supradoza, ca sa scap de atata durere. Ma omoara durerea asta, dar ma omoara incet. Vreau ceva care sa ma omoare rapid si fara durere.
- Daca mai spui asta o data, dau cu tine de pamant. Te omor chiar eu.
- Ai facut-o deja!
Am vrut sa ies din masina pentru ca imi venea sa plang si nu voiam sa ma vezi. Dar nu m-ai lasat.
- Te rog, spune-mi ca m-ai mintit, ca nu te-ai culcat cu el.
- Ba da. Mare chestie. E doar sex.
Simteam ca tremuri. Nu stiam ce e cu tine, dar parca nici nu voiam sa stiu.
- E ciudat cum poti sa trezesti anumite sentimente in mine, pe care le credeam moarte. Te rog, pleaca.
M-am strambat si am iesit. Am alergat inapoi in club. Ma astepta el. Parea ingrijorat. M-am cufundat intr-un pahar de Jack. Nu mi-a fost de ajuns. Am vrut mai mult. Si am luat. Nu imi amintesc cat am baut sau ce am facut, stiu doar ca aveam paharul in mana, haina intr-alta si ma duceam spre masina. M-am chinuit sa ma urc si intr-un final am reusit. Nici nu am plecat bine de pe loc, ca..."
"Mama, dar ce lupta se dadea in interiorul meu. Se bateau inima cu ratiunea. Eu tineam cu inima, desigur, care te voia pe tine. M-am bagat la somn cam fericita, lucru neobisnuit pentru mine. La fel m-am si trezit, chiar abia asteptam sa ma duc la meditatii, nu ca as fi avut chef sa lucrez niste exercitii, dar stiam ca o sa te vad. Si ce putea fi mai frumos de atat?
Nu conta ca ningea, ca batea vantul si ca era foarta multa gheata pe jos. Te vedeam asteptandu-ma. Ti-am zambit, te-am salutat, inima imi batea foarte tare.
- Trebuie sa se termine totul. Tot jocul asta. Vreau sa incerc sa fiu fericit cu ea. Fii si tu cu el. Hai sa nu ne mai cautam. Te rog, lasa-ma sa-mi vad de viata. Intelege ca nu mai simt nimic pentru tine.
Nu am zis nimic. Doar am dat din cap si am plecat. Era prea mult pentru mine. Parca nu asteptam adevarul dur, spus in fata. Voiam o minciuna frumoasa. Te voiam pe tine. Voiam sa vii dupa mine si sa-mi spui ca ma iubesti sau ca ti-e dor de mine sau ca totul e o farsa, ca voiai sa vezi ce zic. Visam in tacere.
Seara, am fost luata practic cu forta in club de catre prietenii mei. Nu voiam sa vad pe nimeni. Dar daca tot eram acolo, de ce sa nu imi fac de cap? Am apelat la prietenii mei golani si le-am cerut un joint, cocaina, ceva. M-am urcat in masina unuia, i-am dat bani, mi-a dat marfa si am inceput s-o degust. Habar n-aveam cum sa fac asta. I-am zis ca nu vreau nimic care sa implice ace. Dupa prima "portie", ma simteam in al noualea cer. Vedeam norisori roz, ma vedeam pe mine cocotata pe unul si pe tine pe altul. Brusc, pierdeam din altitudine. Dar nu eram ingrijorata. Auzeam doar "Stii cat il iubesc eu pe baiatul asta? Stii? Si sunt dispusa sa fiu amanta lui, numai sa fiu cu el. Ea... ea nu il merita. Ea e rea si il vrea doar pentru ca nu are pe nimeni. Dar el nu ma mai iubeste, s-a saturat de mine, vrea ceva nou.". Era vocea mea cea care striga aceste lucruri, printre lacrimi si cu multe pauze intre cuvinte. In final m-am trezit, ametita ce-i drept, dar ma simteam la fel. Am iesit din masina si te-am vazut pe tine. Erai cu ea, ieseati din club. M-ai vazut. Probabil iti facusei o parere foarte proasta despre mine, vazandu-ma ca ies din masina unui necunoscut si aratand de parca veneam de pe alta lume. Intelegi tu.
Dupa ce m-am intors in club, m-am intalnit cu prietenii tai, care se uitau cam ciudat la mine. M-am gandit ca mi se pare, avand in vedere ca trecuse multa vreme de cand nu mai interactionasem cu ei. La scurt timp dupa ce am trecut pe langa ei, a venit un prieten de-al tau dupa mine.
- Hei, putem vorbi?
- Sigur. Acum?
- Da. Hai afara.
Am iesit afara. Inca era frig, iar eu tot nu imi luasem haina pe mine. Am iesit in maieu, crezand ca mergem pe holul de la intrare sau la el in masina. Surpriza. Afara erai tu. I-ai multumit prietenului tau si mi-ai zis sa mergem. Am venit dupa tine, fara sa scot vreun cuvant. Mi-ai dat geaca ta, dar nu am vrut-o. Am respins-o, gandindu-ma ca mai devreme i-ai dat-o ei. M-am suit la tine in masina. Te uitai la mine, dar nu ziceai nimic. Ma uitam la tine cu o mutra naiva, ca si cum asteptam sa ma certi, dar sa ma ierti si apoi sa ma iei in brate si sa nu-mi mai dai drumul.
- Ce cautai la ala in masina?
- De ce te intereseaza? Iti pasa?
- Da.
- Pe naiba. Si azi ce-a fost cu tine?
- Aseara erai cu ala. Am crezut ca stai cu el. Muream de gelozie aseara. Pisi credea ca eram din cauza ei. Spune-mi, esti cu el?
- Da.
Te-am mintit. Trebuia. Voiam sa iti vad reactia. Ai oftat si ai dat cu pumnul in volan. Nu ziceai nimic. Erai in stare sa ne omori pe amandoi atunci.
- Te-ai culcat cu el?
- Da.
Iarasi te-am mintit. Ai inceput sa injuri. Era clar ca esti gelos. Si daca era doar furie? Nu stiam, dar voiam. Imi doream sa stiu ce simteai cu adevarat, ca sa stiu ce sa fac. Sa te las singur in masina si sa plec? Sau sa te prind de mana si sa-ti spun cuvintele magice?"
"Timpul trece destul de greu cand nu esti langa mine. Uneori am impresia ca trec degeaba prin viata, asteptandu-te pe tine, adica asteptand ceva ce n-o sa vina. Nici macar nu stiu ce vrei de la mine. Ma ignori, esti gelos, ma cauti, vrei sa te las in pace. Ma intreb oare, iti e vreodata dor de mine? Am atatea intrebari si niciun raspuns. Daca te-as intreba, ori m-ai minti, ori n-ai vrea sa-mi raspunzi. De ce? Ti-e frica de faptul ca ma va durea adevarul? Sau iti place sa ma tii in suspans?
E vineri. Nu am iesit in oras. E frig. Ninge. Bate vantul. Nu mai arunca nimeni cu bulgari in fereastra mea. E liniste. Telefonul nu suna. Tu probabil esti afara cu ea. Sau sunteti la tine acasa. Dar nu conteaza, nu ar trebui sa ma intereseze ce faci. De fiecare data cand mi se face dor de tine incerc sa imi aduc aminte de imaginea aceea cu voi doi si de discutiile de pe Messenger, cand mi te plangeai ca ai probleme si cum intra ea pe Mess, ma lasai balta. Astea da dusuri reci.
- Fatoooo, pe unde umbli?
- Sunt acasa.
- De ce?
- Nu am avut chef sa ies.
- Hai cu mine. Mergem sa vedem un film la un prieten. Are o plasma imensa, o sa fie ca la cinema.
- Nu prea am chef, ma. Si nu vreau sa fiu o companie neplacuta.
- Shht. Te iau la 10.
Mi-am schimbat hainele, m-am machiat si am plecat. Imi reveneau amintiri de acum cateva zile, cand ma suiam in masina lui si incercam sa fiu fericita. Nu reuseam. Am intrat in casa, am salutat cunoscutii si am dat de tine. Simteam cum privirea ta ma atinge. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Voia sa iasa din piept si sa vina la tine. Rectific. Inima mea e deja la tine. Probabil puiul pe care il mancasem la pranz se juca prin stomancelul meu (idee preluata de la Al Bundy).
Sunt fericita ca te vad. Mi-era dor de tine. Chiar daca e si ea langa tine. Chiar daca sta cu ochii pe noi. Am iesit pe balcon la o tigara si un Jack.
- De ce ai venit cu el?
- De ce ai venit cu ea? De ce imi faci asta? De ce nu ma lasi in pace?
- Vrei sa te las in pace?
- Nu vreau. Vreau sa fiu cu tine, idiotule. Boule. Egoistule. Esti un prost.
- Mi-e dor de tine.
Credeam ca o sa-mi sara inima din piept. Voiam sa-ti zic si eu acelasi lucru, ca mor de dorul tau si ca vreau sa fiu cu tine. Dar ceva ma oprea. Era ratiunea. Era si orgoliul. Era si mandria. Nu voiam sa ma las calcata in picioare. Sa-ti fiu amanta? Poate.
- De ce?
- Trebuie sa plec. Vine.
Lasule! Ti-e dor de mine pe naiba. Recunoaste ca vrei o amanta. Dar de ce naiba ma vrei pe mine? Nu tu ai fost cel care m-a aruncat la gunoi acum 4 luni, 1 saptamana si 2 zile? Nu tu te-ai plictisit de mine? Acum iti pare rau? De ce? Ca ma are el? Asa iti trebuie. Mori de gelozie! Ah, pe cine mint eu aici? Nu esti gelos, nu iti pasa de mine, nu iti pasa cu cine umblu, nu simti nimic pentru mine, nu simti nici macar compasiune.
M-am intors in camera, la film. M-am asezat pe canapea. El era pe un fotoliu, cu pisi a lui in brate. Ma uitam la film, dar ma uitam in gol. La un moment dat m-am uitat la tine si ti-am surprins privirea trista. Te uitai la mine, ca si cum urma sa-mi spui "Te iubesc". Dar tu... tu nu stii sa iubesti. Simteam ca ma sufoc, asa ca am simtit nevoia sa plec. Nu voiam sa mai vad filmul, nici pe tine, nici pe ea, nici pe celalalt.
Am plecat acasa pe jos. Am ajuns acasa si m-am aruncat in pat. Voiam sa ii dau un sms prietenei mele, dar se pare ca tocmai imi oprisera abonamentul. Am cautat vechiul telefon, pe care nu il mai folosisem din aprilie anul trecut. L-am deschis, am scris pin-ul, adica numele tau si am primit un sms. Era de la tine si mi-l dadusei in aprilie, cand inca eram impreuna: "Pisi, mi-e tare dor de tine. Imi e greu fara tine. Abia astept sa te vad. Te iubesc mult!". Ah... Am ramas fara cuvinte. De fapt mai am cateva: "Pisi, suna-ma urgent, trebuie sa-ti povestesc ceva". Dupa nici 3 secunde primesc sms pe numarul meu de abonament taiat: "Maine trec sa te iau de la meditatii, la 4, cand iesi."."
"Eram prima. Ma simteam usurata, pentru ca astfel nu ma simteam nevoita sau cel putin obligata sa incerc sa te uit. A doua zi am plecat spre tine, sa-mi recuperez paltonul. Masina era parcata in fata, deci erai acasa. Mi-am vazut paltonul aruncat pe bancheta din spate. Devenisem usor nervoasa. Am batut la usa. Mi-ai raspuns. Am intrat. Era si ea. Dormise la tine.
- Stii de ce sunt aici si daca nu mi-l dai, pe EA o arunc pe geam.
- Asteapta putin sa iau cheile.
A fost un drum lung si totodata scurt pana la masina. Nu ziceam nimic. Nici tu, nici eu.
- Te-am vazut aseara. Imediat ai fugit la el.
- Crezi ce vrei. Si-a petrecut noaptea la tine?
- Da. I-am zis aseara ca vreau sa ne despartim, dar nu a acceptat. Nu mai pot continua cu ea, imi cere prea mult si nu ii pot oferi. Pe langa asta, nu se multumeste cu putin.
- Spor.
Am plecat. Nu mai voiam sa aud nimic. Gelozia isi facea simtita prezenta. Pana nu demult, eu ii umpleam jumatatea goala a patului. Acum ea mi-a furat locul. Sau mai bine zis i l-a dat el de bunavoie si nesilit de nimeni. Asta e.
Putin peste o ora m-a sunat.
- Serios, chiar nu mai vreau sa fiu cu ea. Dar ea insista si nu pot sa ii frang inima.
- Ba poti, esti expert. Stii de cate ori mi-ai facut-o bucati pe a mea?
- A trebuit sa fac asta.
- Bine.
I-am inchis. Nu pot vorbi cu el. Nu vreau, nu simt nevoia. Vreau sa ma lase in pace. Ah, pe cine mint? Acum vreau sa ma sune iar, sa-mi zica orice, dar numai sa ma caute.
Saptamanile treceau, iar eu nu mai stiam nimic de tine, pana m-ai bagat in seama intr-o zi pe Messenger. Mi-ai spus ca nu ai chef de nimic, ca ai probleme si ca ai vrea sa se termine odata perioada asta neagra din viata ta. Spuneai ca nu vrei sa mai fii cu ea si nici pana in momentul ala nu te-ai despartit de ea. Imi placea sa vorbesc cu tine, sa te ascult, chiar daca tu nu ma intrebai nimic de viata mea, cum imi merge, ce mai fac. Ulterior mi-am dat seama ca minteai. Nu aveai nicio intentie sa te desparti de ea, doar faceai pe victima. Nu aveai probleme, doar voiai atentie. Inca o data afirm cu tarie ca esti un prefacut si un mincinos si un ipocrit. Dar nici macar nu iti pasa."
"Eram rupta din realitate. Mergeam spre casa cu imaginea aceea in fata: ei doi in masina, zambind ironic. Parca nu mai simteam frigul. Imi auzeam bataile inimii, dar nu imi auzeam pasii. Nu simteam cum tremur. Simteam doar durere interioara, dar nu stiam ce ma doare. L-am sunat pe el, pe celalalt.
- Hei, ce faci? Ocupat?
- Depinde.
- Vrei sa ne intrecem?
- I-auzi. De ce? Vrei sa imi iau revansa?
- Pff nu. Stii doar ca nu ma poti invinge.
- Hai.
- La locul nostru. In 20 de minute.
Am ajuns acasa, am luat cheile, o geaca si am plecat. M-am suit in masina. Stii, mi-am pus poza ta in masina, sa te vad mereu, in caz ca imi e dor de tine. Adica mai tot timpul. Ma uitam la tine si te vedeam cu ea. Am ajuns in locul respectiv. El deja ma astepta, dornic de un interogatoriu.
- Si, ce faci tu, pisi? De ce ai privirea trista?
- Eh... Sunt bine, stai linistit.
- Sunt linistit. Si stiu ca esti bine. Dar ai patit ceva. De obicei te eschivezi cand vine vorba sa ne intrecem. Spune-mi... Nu ai incredere in mine?
- Stii doar ca da. Hai s-o facem mai repede, sa se termine. Vreau sa merg acasa.
- E vorba de ala, nu?
- Da. Hai sa ne intrecem. Pe ce pariem azi?
- Daca o sa castig eu, te indepartezi de ala. Daca castigi tu, iti fac plinul o saptamana. Si stii cat cere masinuta ta.
- De acord.
M-am suit in masina, pregatita sa plec. Cat mai repede, daca se putea. Sa dau importanta sau nu pariului? Nu conteaza cine castiga, eu nu pot inceta sa ma mai gandesc la el. Dar oare pariul asta ma va motiva sa ma gandesc si la altii? Pai eu ma gandesc la altii. Ah, diferenta este, dupa cum spune prietena mea, ca "atunci cand te gandesti la EL, iti stralucesc ochii si pe deasupra iau forma unor inimioare". Si am pornit. Am trisat, ca de obicei, si am plecat cu a 3-a. Am mers, ca de obicei, pe aceeasi ruta. Am ascultat, ca de obicei, aceeasi melodie. Si am ajuns la linia de finish."
"Ma uitam la tine. Te uitai la mine. Eu asteptam sa urci la mine. Tu asteptai sa cobor. Ai fost curajos sa vii sa faci asta, pacat ca nu te-ai gandit ce sa faci mai departe. Gandeste-te. Care ti-a fost scopul? De ce ai venit la mine? De ce ai vrut sa ma vezi? Vazand ca nu faci nimic, astepti sa preiau eu initiativa, ca de obicei, am deschis geamul. Am ignorat brizele de aer rece-inghetat care imi invadau camera.
- Ce vrei?
- Vino jos.
- Nu. Ce vrei de la mine? Mi-ai zis sa te las in pace. De ce imi faci asta?
- Te rog, vino jos, trebuie sa vorbim.
- Trebuie? De ce? Ca vrei tu? Nu. Cand am vrut eu sa vorbim, ai zis ca s-a terminat si nu mai avem ce discuta. Ei bine, hai sa se termine.
- Daca nu cobori, vin dupa tine.
Mi-am pus niste blugi pe mine, un tricou si paltonul. Am pornit. Imi auzeam pasii pe scara, care parca spuneau "Intoarce-te!", dar continuam sa merg. Nu asteptam nimic. Nu asteptam sa imi zica ca ii e dor de mine. Nu asteptam sa imi zica sa-l las in pace, sa nu-l mai chinui. Dar el nu ma chinuie pe mine? Ei, cum sa nu, dar lui i se pare firesc. Am urcat in masina fara sa ii zic ceva si fara sa imi zica ceva.
- De ce ai facut asta?
- Dar tu de ce ai facut asta?
- Pentru ca trebuia. De ce umbli cu el? Parca nu il suportai.
- Nici macar nu vorbim. Nu il intreb ce face si cu cine, unde e si de ce.
- Isi bate joc de tine.
- Si de ce ar fi problema ta?
- Pentru ca tin la tine. Mai mult decat tin la altcineva.
- Stii ca sunt buna la a te dezamagi.
- Pai chiar m-ai dezamagit. Sa umbli cu unul ca el...
- Pe tine nu te vezi? Cu cine ai ajuns sa umbli...
- Nu poti sa-i compari.
- Cum sa nu, ma? Sunt exact la fel.
- Vad ca nu-mi dai de ales.
- Ha... Daca vrei sa te mai bagi in viata mea, fa-o fara sa o ai langa tine pe aia.
- Daca vrei sa te las in pace, fa bine sa nu te mai afisezi cu ala.
- Eu ma afisez? TU te afisezi cu o tarf... Cu una care n-are habar ce vrea de la viata. Lasa-ma in pace.
Am vrut sa imi iau paltonul pe care il aruncasem pe bancheta din spate, bancheta care imi era familiara. Trecusem prin multe acolo. Imi aminteam cum ajungeam acolo, cum ne miscam, fiecare detaliu, cand... Ma apuca de mana, nu ma lasa sa imi haina si ma da afara din masina. Dupa ceva timp de mers, oprise masina, chiar cand vazuse ca vreau sa imi iau haina. Eram oarecum departe de casa.
- Poti sa pleci.
- Asa? In tricou? Da-mi haina.
- Suna-l sa vina sa te ia.
Si a plecat. Nu stiam cum sa ajung mai repede acasa. Daca alergam, parca mi se facea si mai frig. Daca mergeam normal, pierdeam vremea pe drum. Colac peste pupaza, incepuse sa ninga. Nu stiu ce asteptam. Speram ca se intoarce, ca nu ma va lasa inghet. S-a intors. Trece pe langa mine. E si ea in masina. Parca eram intr-un film si aveam cel mai trist rol."
"Eram in fata calculatorului, asteptam. Nu stiu ce, dar asteptam ceva. Voiam sa se intample ceva, orice, numai sa nu mai astept degeaba. Probabil te asteptam pe tine. Sau pe "ochi albastri". Voiam sa stiu cum de ai aflat ce am facut si de ce inca te interesai de mine. Voiam sa te sun. Voiam sa te caut. Voiam sa iti dau un sms. Voiam sa iti dau un buzz. Ceva ma oprea.
Suna telefonul. Dar nu esti tu. Dezamagire. E celalalt. Nu "ochi albastri". Altul. Stii ca sunt mai multi. Si totusi, de ce nu apari? De ce nu ma intrebi ce am facut? De ce nu imi ceri socoteala? De ce nu te mai interesezi de mine? POC! Un bulgare in fereastra! Grozav, asta mai lipsea, cineva care are chef de glume. Sau poate doar cade de pe bloc. Ha! Ce tupeu. Inca unul! Ma duc la fereastra, ma ascund dupa draperie, ca nu cumva sa zica cineva ca spionez. O dau usor la o parte si scanez tot peisajul. Numai zapada, blocuri si copaci albi. Si o masina. Una neagra. Si tu langa ea."
"Si daca nu erai tu, oricum era altul. Baga asta la cap. Siii, m-am decis sa plec. Asa de nebuna, o vreme, departe de tine si de gandurile tale. Si am plecat. M-am dus la mare, ca daca ma duceam la munte era un fel de cliseu, ca doar e iarna. Stii ca imi place sa ies din tipare. Si da, am fost singura. Dar acolo era el, cu ochii aia albastri care m-au fermecat pe loc. Am ajuns la mine in camera. S-au intamplat multe. Nu-ti dau detalii, desi stim amandoi ca asta astepti. Dupa trei zile de dezmat, era timpul sa ma intorc acasa. Nu la tine. Nu la mine. Aici. Imi faceam planuri cum urma sa te evit, cel putin macar in urmatoarea saptamana, ca sa nu-mi strici buna-dispozitie provocata de "ochi albastri". Dar a fost in zadar. Stiai totul de cum ajunsesem inapoi si voiai o explicatie, pe care nu m-am sinchisit sa ti-o ofer."