Presimt ca pe toata durata acestui an scolar voi scrie multe posturi de gen. Da, intentionez sa mai tin blogul. Doar pentru ca intru in an terminal de liceu, nu inseamna ca voi sta inchisa in casa sa invat, voi abandona televizorul si calculatorul. Nu. Voi continua sa ies in oras, sa ma plimb, prin cluburi si in locurile pe care le frecventez, atat cat imi va permite si vremea.
Revenind la problema mea de azi, in sfarsit am luat niste decizii. Prima este cu privire la bac, si anume ca voi da la informatica, si nu la biologie, chimie sau fizica. Am ales asta pentru ca nu vreau sa tocesc materie de 2 ani intr-un an de zile, care nu imi va folosi deloc in viata. La fizica nu ma pricep mai deloc, abia daca stiu sa rezolv o problema, iar la chimie nici atat.
Informatica. Ce inseamna informatica? De fapt, ce inseamna sa dai bacul la informatica? Nu stiu si nici nu prea m-am interesat. Stiu doar ca nu vreau sa tocesc la biologie. Informatica nu inseamna neaparat calculator, dar adevarul este ca ma pasioneaza aproximativ tot ce tine de un computer, mai putin cum arata placa de baza, placa video, procesorul si altele.
Romana, matematica si informatica. Cele 3 discipline pe care trebuie sa le stiu bine bine. In afara de astea, mai dau 2 probe orale, la engleza si romana si inca o chestie legata de calculator (pe asta nu am inteles-o foarte bine), pe langa atestatul la engleza si cel la informatica. In rest, trebuie sa ma mentin pe linia de plutire la celelalte materii.
Cand eram mica, voiam sa ma fac doctor. Prin clasa a 8-a voiam sa lucrez intr-o banca. Intr-a 9-a si a 10-a voiam sa ma fac avocat, iar intr-a 11-a am vrut sa devin actrita.
Am renuntat la visul de a deveni doctor pentru ca este mult prea multa materie de tocit si nici nu ai sanse mari sa ajungi undeva. Doctorii cu varsta de peste 50 de ani nu vor sa le dea locul lor tinerilor. Cei in varsta gandesc cam asa: "Am muncit atatia ani sa ajung aici si acum sa-i las locul meu unui mucos?", iar cei tineri: "Ce mai sta mosul asta in spital? Gata, i-a trecut vremea. Sa lase tinerii."
Incetul cu incetul, am renuntat si la a lucra intr-o banca pentru ca mi se parea ca muncesti foarte multe ore pe zi, dar esti platit destul de bine. Nu mai ai timp liber, chiar daca primesti bani destui pentru cheltuielile lunare. Nu mai ai timp sa te duci intr-o vacanta, chiar daca iti permiti aproape orice fel de vacanta. Nu mai ai timp pentru tine, sa iesi prin oras, in cluburi, la concerte, la cinema, sa te vezi cu prietenii, si nici timp pentru un iubit nu mai ai.
Cand am hotarat ca vreau sa fiu avocat, tocmai vazusem filmul "Legally Blonde" sau "Blonda de la drept", care m-a determinat sa vreau sa fiu la fel de buna ca protagonista si sa am sentimentul de succes, reusita. Stiam ca e greu la drept, ca trebuie sa inveti mult, in special definitii grele si lungi, ale unor termeni pe care trebuie sa-i folosesti constant. Dar am renuntat cand am auzit de meseria de "avocat fara procese".
Actoria. Marii actori nu au facut o facultate, doar au fost descoperiti pentru ca ei au fost speciali inca de mici, de fapt din nastere, asa le-a fost destinul. Ma refer strict la actorii americani. Actorii romani... parca nici nu sunt actori. Au facultate terminata, dar nu au unde sa lucreze. Iar romanii nu prea au succes afara. Desigur, sunt si exceptii, exista romani inteligenti, speciali, muncitori, dar majoritatea nu mai locuiesc in tara.
Daca nu risc, nu ajung nicaieri. De-asta m-am intors la drept. Dar nu vreau sa fiu avocat, ci judecator. Am aspiratii destul de mari si stiu ca la un moment dat, dupa atata visare, voi cadea si va durea destul de tare. Sunt dispusa sa invat si sa lupt ca sa ajung unde vreau. Asa am fost mereu. Am luptat pentru ceea ce mi-am dorit si nu m-am lasat pana nu am primit, chiar daca ma lasam calcata in picioare. Pentru mine, dreptul e o provocare, si ma bucur ca m-am intors la decizia aceasta.
Si oricum, daca nu reusesc sa intru la nicio facultate de drept, ramane optiunea a doua, adica geografia.